AM INVATAT IN 17 ANI SA TE IUBIM... DAR NU VOM INVATA INTR-O VIATA , SA TE UITAM , INGER DRAG !
VIN AZI DIN NOU
Autor,
OPRESCU ELENA
In cartierul mortilor vin azi din nou,
Sa-mi plang durerea la mormantul tau .
Sa-ti spun si azi pentru a nu stiu cata oara
Ca sufletul nu a-ncetat ca sa ma doara.
In ciuda zilelor ce trec ca vantul .
Durerea se aseaza si mai tate .
Iar sulfetul meu e zdrobit ,
Si simte ca putere nu mai are.
Pasesc incet si rar si fara zgomot
Ca nu cumva sa deranjez .
Ajung in fata crucii tale
Si in genunchi eu ma asez.
Bat usurel ca intr-o usa.
Astept ca tu sa i-mi deschizi .
Insa si azi usa ramane-nchisa
Iar tu refuzi sa ma mai vezi.
Insist… dar usa zavorata
Vad la zavor ca-a ruginit.
Si vreau sa inteleg ,socata…
Si azi , degeaba am venit.
Nu-i asta prima zi in care
Aici eu am venit si-am plans .
Si n-am putut sa fiu in stare
Sufletului sa-i aflu un raspuns.
Tristetea ma apasa si mai tare.
Incerc sa iti aprind o lumanare,
Sa pun o floare langa cruce ,sa tamai,
Si sa te- ntreb:Tu cui ramai?
As vrea sa stiu, cine-a putut?
Sa te iubeasca asa mult ?
Sa poti s-o lasi pe mama ta
Cu o durere asa de grea?
Stiu ca raspuns nu voi avea
La tot ce sufletu-mi apasa.
Stiu ca orice as incerca
Nu pot sa te mai am acasa.
Ma-mpac cu gandul si-ti spun tie
Ca D-ZEU te are-n paza.
Si din a lui imparatie,
INGERUL NOSTRU NE VEGHEAZA.
.
Ma-ntorc acasa ….daramata.
Trista si plansa , suparata.
Oprita-n fata usii stau si astept
Tu , draga mea, sa-mi sari la piept.
Usa ramane insa tot inchisa.
Iar eu tot trista si tot plansa.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Bag cheia-n usa si deschid
Si sper nespus sa te aud.
Dar casa-i goala si pustie.
Cine in cale sa-mi mai vie?
Sau dus anii fumosi in care
Priveam ca si la sfintul soare.
La dragii mei trei copilasi
Din care-acum am unul printre ingerasi.
Si sper ca bunul D-ZEU o are-n paza
Si-n locul meu el o veghiaza.
